Mănăstirea Hadâmbu este o mănăstire ortodoxă, situată în satul Schitu Hadâmbului din comuna Mironeasa, imediat dupa satul Mogosesti . Mănăstirea se află la o distanţă de 30 de kilometri de municipiul Iaşi şi a fost ctitorită de boierul grec Iani Hadâmbu în anul 1659. Pana in octombrie 2009 accesul la aceasta era destul de dificil fiind facut pe un drum de tara care in caz de ploi abundente era impracticabil, in schimb cu ocazia resfiintirii bisericii( pe 11 octombrie 2009- odata cu implinirea a 350 de ani de la atestare) a fost asfaltat drumul catre Manastire. Manastirea este una de calugari si este probabil foarte cunoscuta datorita icoanei facatoare de minuni.
Din unele documente domneşti aflăm că, în anul 1659, voievodul Gheorghe Ghica (1658-1659) i-a dăruit boierului grec Iani Hadâmbu, fost chelar, un loc “în pădurea Iaşilor, la Dealul Mare”, pentru a construi o biserică cu hramul “Naşterii Preacinstitei şi Născătoarei de Dumnezeu”. Boierul Iani Hadâmbu a primit această proprietate cu scopul de a reînnoi o veche bisericuţă de lemn din secolul al XV-lea, având hramul “Sfântul Ierarh Nicolae”.
Pisania care este scrisă în slavona veche, dăltuită în piatră şi situată deasupra uşii de la intrarea în biserică, glăsuieşte următoarele: Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, a reînnoit şi făcut această biserică dumnealui Iani Hadâmbu în pădurea Iaşilor din Dealul Mare unde este hramul Precistei şi Născătoarei de Dumnezeu în zilele lui Io Ghiorghe Ghica Voievod, în anul 1659.
Biserica şi zidurile sunt construite din piatră de carieră sub forma unei fortăreţe, datorită acelor vremuri vitrege când năvăleau turcii şi tătarii, prădând mănăstirile.
În jurul anului 1810, schitul Hadâmbu era închinat Mănăstirii Galata, iar apoi pentru 3 ani Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Aici au vieţuit mai multe generaţii de călugări greci până în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), când a fost dată legea secularizării averilor mănăstireşti (1863). În urma acestei legi, monahii greci au fost obligaţi să părăsească mănăstirea.
Complexul monahal a rămas în părăsire, fiind găsit într-o stare de degradare prîn anii ’30 ai secolului al XX-lea de către marele istoric Nicolae Iorga. Acesta aflase aici un zid de cărămidă tare stropită cu pete albe de var, care înconjura biserica Hadâmbului, de la care se vedea, între copaci, acoperişul de şindrilă spartă, loc tocmai bun pentru şcoală.
Abia în anul 1937 Mănăstirea Hadâmbu redevine vatră de spiritualitate monahală, aici stabilindu-se primii călugări români, păstoriţi de ieromonahul Iov Mazilu (1891-1974). Aceştia au reparat acoperişul bisericii, au reparat bolta bisericii şi au consolidat o parte a zidurilor bisericii cu cărămidă, ceea ce se vede şi în zilele noastre.
Nici călugării români nu au stat prea mult, deoarece în urma Decretului nr. 410/1959 mănăstirea a fost desfiinţată.
Aflată pentru a doua oară în părăsire pentru o perioadă de 30 ani de această dată, Mănăstirea Hadâmbu a fost redeschisă în anul 1990, când, din încredinţarea IPS Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a fost numit ca stareţ al Mănăstirii protosinghelul Nicodim Gheorghiţă. In doar 15 ani la Manastirea Hadimbu a fost construita o noua biserica, o casa de oaspeti, care poate gazdui nu mai putin de 500 de credinciosi, au fost sapate si amenajate trei fintini, au fost construite anexe gospodaresti, iar investitiile vor continua. Tot pe Dealul Mare urmeaza sa fie construit, vizavi de curtea Manastirii, un azil de batrini.
Icoana facatoare de minuni ce o reprezinta pe Maica Domnului cu pruncul a fost pictata in anul 1938 de catre preotul Octavian Zmau. Icoana a fost donata Schitului din Dealul Mare, cum este cunoscuta Manastirea Hadambu, de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. Icoana a fost ferecata in argint de mesterul Ion Contfas din Targu Neamt. In anul 2003, izbucnind un incendiu, arde in intregime o casa monahala si moare un tanar sucevean, Nicusor Leuca. Obiectele bisericesti din casa ard, insa, prin miracol, doar icoana Maicii Domnului, in sute de exemplare litografiate, ramane neatinsa.
ICOANA MAICII DOMNULUI FACATOARE DE MINUNI de la Sfanta Manastire Hadambu a lacrimat
- in ziua Prazicului Bobotezei, 6 ianuarie, in anul 1992, in timpul slujbei de sfintire a apei;
- in timpul Postului Mare din anul 1995 a curs mir din coroana Mantuitorului;
- in ziua Praznicului Cuvioasei Parascheva, 14 octombrie, in anul 1993, a curs mir din umarul stang al Maicii Domnului;
- in ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului, 15 august, in anul 1995;
- in zilele de 3,6 si 8 septembrie 2003;
- in ziua de 6 septembrie 2005, cu doua zile inaintea Praznicului Nasterii Maicii Domnului;
- hramul manastirii, marturie vie in fata miilor de pelerini.
De asemeni Manastirea Hadambu mai este cunoscuta si pentru slujbele tinute de catre staretul manastirii Protos. Nicodim Gheorghiţă, chiar daca slujbele respecta regulile ortodoxe modul in care acesta predica este unul aparte, atingand orice persoana si facand-o cel putin pentru cateva secunde sa mediteze la cele spuse.
Ultimele Comentarii